„A fost o dată ca niciodată”… basmul începe cu un rege și regina sa, care se lamentează că-și doresc un copil (și lamentarea le ocupă spațiul mental), dar interacțiunea lor e nefertilă, uniunea nu poate fi materializată, ceea ce ne duce cu gândul la un blocaj.

Dar ca în orice basm, atunci când avem o stare de infertilitate/blocaj, apare o soluție magică care conduce către o nouă conștiință: o naștere „nepământeană”. Așa se întâmplă și în Frumoasa din pădurea adormită: când regina se îmbăiază, o broască sare din apă și o anunță că până la finalul anului va naște o fată. Și toate se întâmplă așa cum a prezis broasca.

Broasca, amfibian cu sânge rece, are această capacitate și adaptare biologică de a trăi și pe uscat și apă, sugerând o conexiune între conștient și inconștient. „Orăcăitul broaștei a fost asociat cu dorințele sexuale aproape demonice, dar și cu pulsiunile vitale cele mai naturale care favorizează natalitatea… în vremuri străvechi, oasele de broască se foloseau la prepararea licorilor de dragoste, de potență și de fertilitate  (Rocheterie, J. de la, Simbologia viselor,  pg. 49-50)   Apa, simbol al inconștientului, „dezintegrează, anulează formele, spală păcatele, fiind totodată creatoare și generatoare de viață” (Eliade)

Blestemul vine din uitare: lecția celor 13 farfurii

Urmează botezul, iar regele invită rude, cunoștințe și toate femeile înțelepte care erau bune și afectuoase cu copii. Aceste femei înțelepte, ursitoarele, erau în număr de 13, număr tradițional asociat cu ghinionul (potrivit lui Abt, p. 13, poate fi interpretat ca sumă de 12+1, unde 12 amintește de ciclurile lunare/lunile anului/semnele zodiacale, iar +1 indică o nouă dezvoltare sau poate un pericol care vine să agite întregul). Regele avea doar 12 farfurii de aur, așa că decide să nu o invite pe a treisprezecea. La finalul petrecerii, ursitoarele o binecuvântează pe prințesă cu virtuți, frumusețe și bogății. A treisprezecea ursitoare își face apariția și, rănită de gestul regelui, pune un blestem asupra prințesei: atunci când va împlini 15 ani (pentru Abt, 15 are proprietatea de a fi suma primelor 5 numere, purtând calități similare lui 10 și simbolizând totalitatea purtătoare de conștiință), deci în plină adolescență, se va înțepa într-un fus de tors și va muri.

Marie-Louise von Franz în „The feminine in fairy tales” (2017, pg. 35) vede în reacția ursitoarei neinvitate o posesie a Animusului, „acea reacție arhetipală de a nu trece peste o rană, peste un resentiment sau o dispoziție proastă, peste dezamăgirea trăită pe tărâmul emoțiilor”.

Torsul este o activitate feminină prin care materia primă este transformată în fir. Fusul, acest instrument al destinului care se împlinește, este adesea legat de firul vieții, țesut de Moire, Parcele sau Ursitoare care torc firul destinului. De asemenea, poate fi văzut ca simbol al feminității și maturizării, marcând o trecere de la copilărie la maturitate (pe plan sexual și psihic). Fusul este cel care intermediază regresia necesară pentru transformare – înțepatul nu duce la moarte, ci la o retragere în inconștient (somn) pentru o organizare interioară.

Întreaga adunare este îngrozită de teribilul blestem. Cea de-a douăsprezecea ursitoare, care nu apucase să-și prezinte darurile, intervine, dar cum nu poate anula blestemul, îl îndulcește, creând astfel condițiile pentru o restaurare a binelui: prințesa se va înțepa în deget, va cădea într-un somn de 100 de ani și va fi trezită doar de sărutul unui prinț cu inima pură, care se va îndrăgosti de ea.

                Fusul interzis: cum se împlinește ceea ce a fost alungat

Deși regele, ca element patern, încearcă să împiedice împlinirea destinului – dispune ca toate fusele din împărăție să fie arse -, în ziua în care prințesa împlinește 15 ani, rămasă singură (pentru că destinul trebuie să se împlinească, chiar în acea zi regele și regina sunt plecați din castel), aceasta cutreieră prin încăperile castelului și se oprește în fața unei uși cu cheia ruginită, o deschide și găsește o bătrânică care torcea.

Interdicția dată de rege poate fi interpretată ca o manifestare hiperprotectivă a elementului parental, dar și ca formă de control a psihicului feminin de către Animus sau de o autoritate paternă, o formă de împiedicare a evoluției. Pe de altă parte, interdicția are și rolul de a crea fascinație și, astfel, de conectare cu frica care trebuie explorată pentru a putea fi transformată și integrată.

Atrasă de fus, îl atinge și blestemul se împlinește, ceea ce vorbește poate de faptul că nu ne putem eschiva din fața a ceea ce este necesar să se întâmple pentru ca procesul de creștere să continue. Prințesa cade adormită în patul din apropiere și tot palatul adoarme odată cu ea. Nimic nu mai animat și nimic nu se mai mișcă, nici măcar vântul. Se impune un somn de 100 de ani – ar putea fi vorba despre o stagnare, un refuz al dezvoltării sau poate e nevoie de o scufundare în inconștient pentru primenirea necesară. Odată cu trecerea anilor, castelul se scufundă în vegetație, se înconjoară de mărăcini, iar legenda Frumoasei din pădurea adormită (pădurea reprezintă un simbol al spațiului vegetativ interior, unde nașterea, hrănirea și dezvoltarea se desfășoară sub semnul unei ordini naturale) suscită interesul multor prinți, dar niciunul nu reușește să pătrundă dincolo de gardul viu format de mărăcini.

         Revenirea

Chiar în ziua în care se împlineau 100 de ani de când prințesa căzuse în somn, un tânăr prinț se apropie de castel și observă că mărăcinii se transformă în flori, iar vegetația se dă într-o parte facilitându-i accesul. Așadar, natura recunoaște masculinul autentic și se deschide primitoare în fața sa. Prințul o sărută, iar prințesa se trezește din somnul lung și totul în jur revine la viață, iar ei trăiră fericiți până la sfârșitul zilelor, așadar, echilibrul este restabilit, energiile masculine și feminine sunt din nou în contact, iar la nivel psihic contrariile pot fi coexista.